Nu am fost niciodata (nici nu m-am dat, cum fac ajunsii, alesii si invartitii de azi) un V.I.P. de prima mana. Dar nici un anonim nu mi-am considerat (si nici n-am fost catalogat ca atare de cei in drept s-o faca). In aceasta ipostaza (de cineva fara majuscula) am evoluat in socio-cultural autohton constant si la foc mic. Am stat in banca mea, am scris, am rabdat, am asteptat si am raspuns comandamentelor momentelor istorice. Oricum, dreptul de a fi Nicolae Rotaru (un nume adunat pe aproape 40 de carti carora le sunt si autor si semnatar!) l-am castigat cu truda si mi l-au recunoscut doua bresle ale plaivazului - Uniunea Scriitorilor si cea a ziaristilor profesionisti. Cu decenii in urma, in calitate de Nicolae Rotaru scriam editoriale si dadeam interviuri de linie intr-un domeniu in care o parte dintre diriguitorii de azi erau nimeni cu majuscula. De ce am facut acest traseu inapoi? Fiindca un astfel de Nimeni (ajuns un cineva de circumstanta) vazandu-ma (dupa ani de tacere) pe un ecran, luat la intrebari pe tema Zilei Nationale si lansarii, la un targ de carte, a volumului meu de proza “Dincolo de Styx”, m-a dat in primire altui iesit din anonimat cu tranzitia si, ambii, m-au gasit raspunzator si iresponsabil ca am calcat ordinul ministrului privind “iesirea in media”, neavand aprobare sa fiu televizat. Daca a fost o gluma, va rog sa iertati ca v-am tinut de vorba. Daca e adevar, va rog sa constatati in ce hal politrucoid am (ne)ajuns. Daca-mi mai interzice cineva ceva din ceea ce-mi da voie Constitutia voi aparea in toata mass-media sa spun, indiferent cat ma va costa, cum eu am fost si am ramas acelasi, si cum (si cat si cine) a evoluat de la nulitate la Nimic! Atentie, se deschid usile, domnule Vipescovici! Nu am fost niciodata (nici nu m-am dat, cum fac ajunsii, alesii si invartitii de azi) un V.I.P. de prima mana. Dar nici un anonim nu mi-am considerat (si nic