Retetele fericirii. Continua publicarea textelor premiate la concursul "Formula As" . Premiul Special. Fericirea mea helvetica. Elvetia este o tara coplesitor de frumoasa, in care imi place sa traiesc. Totusi, adaptarea - acel liman spre care tinde orice emigrant in cautarea fericirii sale - are mai m...
Retetele fericirii
Continua publicarea textelor premiate la concursul "Formula As"
Premiul Special
Fericirea mea helvetica
Elvetia este o tara coplesitor de frumoasa, in care imi place sa traiesc. Totusi, adaptarea - acel liman spre care tinde orice emigrant in cautarea fericirii sale - are mai multe fatete, niveluri si ritmuri decat mi-am inchipuit vreodata. De abia cucerit un teritoriu (de pilda, sa ma imprietenesc cu vecinii), de abia surmontat un obstacol (de pilda, sa devin fluenta in limba germana), raman multe altele de facut. Cred ca fericirea nu-i este nimanui pusa pe tava, pentru ca daca ar fi asa, nu ar fi perceputa ca fericire. De aceea cred ca fericirea nu vine decat daca o cauti. De multe ori ma intreb daca poate fi atinsa prin demersuri rationale sau este o acumulare inconstienta de eforturi, care te loveste asa, la un moment dat, pe neasteptate, drept in moalele capului. Nu stiu. Cateodata, cand ma simt depasita de evenimente, imi spun: "Ei si ce, se poate trai si mai inadaptat, nu sunt nici prima, nici ultima, important este sa ma simt eu bine." Dar cum sa te simti "inadaptat"? Printre teritoriile care asteptau sa fie cucerite se numara si invatarea schiului, un ritual de viata obligatoriu pentru orice elvetian.
Ca o competitie, sportul nu m-a tentat niciodata. Parintii m-au crescut dupa chipul si asemanarea lor: vorbareata, prietenoasa si total neinvidioasa pe posesiile sau pozitiile altora. Mi-a trebuit timp sa apreciez aceste valori. Ca joc, sportul l-am practicat putin. Fiind eleva la l
