Anna gavalda
O iubeam
Traducere de Constanta Ciocarlie,
postfata de Livius Ciocarlie,
Editura Polirom, Iasi, 2003,
192 p., f.p.
Mici imposturi
Nimeni nu le baga in seama, pentru ca nimeni nu se simte vizat. Trec pe linga noi ca si cum n-ar fi, pentru ca referinta lor este exterioara. Cine sa critice un scriitor strain, prins cum este in iuresul disputelor autohtone pline de pulpa si singe? Pe cine intereseaza daca ceea ce noi importam este in mod decent corespunzator acestui „exterior“? Intre sincronism si protocronism troneaza, pe suprafete mari, sirma ghimpata. Unii, dintre cei tineri, cred ca numai la noi viciul domina economia institutionala si fenomenala a culturii. Altii, mai in virsta, s-au lamurit cum e cu Occidentul putred in ale carui miasme fetide se strecoara iz de parfum chimic, nociv.
La inceputul acestui text aveti coperta unei carti. Voi vorbi imediat despre ea. Inainte, insa, cred ca trebuie sa profit de ocazie pentru a spune cite ceva despre traducerile romanesti din literatura franceza contemporana. Ele se impart in traduceri „vizibile“, aparute la edituri mari, si „invizibile“, la edituri mici. Ma intereseaza, desigur, primele – si aleg, aici, editurile „cele mai vizibile“ dintre toate (traim in domnia vizualului). La Humanitas se traduce Pascal Quignard. Foarte bine. La Polirom se traduc: Andrei Makine, Daniel Pennac, Amélie Nothomb si, iata, Anna Gavalda: scriitori relativ tineri (primii doi) si tineri (ultimele). Fascinatia francezilor pentru Makine tine, desigur, de un anume paradoxal „exotic familiar“: e vorba, totusi, de (inca) un rus care a ales sa scrie in franceza. Nu un roman, bulgar sau albanez (cu toate ca Maria Mailat de pilda, publica la POL – dar, desi recenzata in ML sau Lire, nu provoaca furori; nu vorbesc de romanii, bulgarii si albanezii care au devenit
