Tehnologia computerului produce o mutatie esentiala asupra notiunii de realitate, mutatie care poarta numele de virtualitate. Computerul mijloceste aparitia unui nou tip de realitate, realitate experimentata in cadrul unui spatiu virtual, spatiu care nu se mai supune legilor realului obisnuit, ci legilor proprii. Noul tip de realitate a fost denumit realitate virtuala („Virtual Reality“ – VR), oximoronul avind rolul de a evidentia faptul ca virtualitatea este, in fapt, un nou tip de realitate.
Sintagma a facut cariera in literatura tehnoculturala, stirnind controverse, generind utopii sau distopii, promovind profetii sau critici. Pentru unii cercetatori de specialitate, denumirea de „realitate virtuala“ are incarcatura poetica, gratie asocierii tehnologie-arta-filozofie, sau chiar semnificatie mistica, prin intermediul discursului cybervizionar. O observatie neutra ar putea explica sintagma „realitate virtuala“ prin recursul la tehnologia computationala, ce mediaza constituirea unui spatiu greu de definit, care fie fascineaza, fie ameninta, dar care in orice caz este imposibil de ignorat si, mai mult decit atit, influenteaza perceptia asupra realitatii insesi. Fie ca apare sub denumirea de „synthetic environment“ (in domeniul militar), fie ca e preferata sintagma „virtual environment“ (la MIT sau NASA) sau sintagma „virtual world“ (la The Human Technology Laboratory de la Universitatea Washington din Seatle), realitatea virtuala s-a constituit intr-o disciplina specifica.
Datorita originii sale multiple (contracultura, fictiune a SF cyberpunk, NASA/ domeniu militar, arta pe computer, design si industrie computeristica), realitatea virtuala poate fi studiata din diverse perspective, de unde rezulta atit complexitatea teoretica, cit si aplicabilitatea bogata a domeniului. Diversi futurologi anticipeaza perfectionarea tehnologiei virtualitatii, tehno
