Spatiul literaturii se complica enorm din momentul aparitiei si institutionalizarii culturii de masa. Frontierele literarului se largesc, isi pierd contururile ferme de altadata, intra in interferenta cu noi forme de textualizare si reprezentare a realului. Cum se stie, la originea tehnicilor din ce in ce mai sofisticate in timp ale reproducerii operelor artistice se afla tiparul si litografia.
Reproducerea si multiplicarea textelor scrise nu are ca efect doar o mai buna difuziune a lor in masa cititorilor, ci si o slabire a exigentelor la nivelul realizarii estetice. E atinsa in felul acesta chiar „aura“ (cu un termen al lui Walter Benjamin) operei, autenticitatea acesteia fiind periclitata. Caracterul utilitar al literaturii creste, rolul ei de obiect de divertisment de asemenea, diletantismul si facatura artistica intra in expansiune.
Intr-un jurnal de calatorie de la jumatatea secolului trecut, Aldous Huxley noteaza: „Progresele tehnicii au dus la... vulgarizare... Tehnicile de reproducere si rotativa au facut posibila o multiplicare a scrisului si a imaginii care depaseste orice inchipuire. Invatamintul obligatoriu si cresterea relativa a nivelului de viata au creat un public vast, care stie sa citeasca si isi poate permite sa cumpere material de lectura si imagini. S-a infiintat o industrie insemnata care furnizeaza aceste marfuri. Dar talentul artistic este un fenomen foarte rar. [...] In zilele noastre, insa, proportia de deseuri in cadrul productiei totale de arta este mai mare decit oricind. [...] Astfel, in toate artele, productiile nevaloroase sint atit in mod absolut, cit si in mod relativ, mai numeroase decit in trecut; si asa trebuie sa ramina, cita vreme lumea continua sa consume in exces texte, imagini si discuri“1.
Consecintele acestei stari de lucru sint astazi cu atit mai vizibile. Cimpul literar este fortat sa ac
