Adaptare scenica de Tino Geirun.
Cu: Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Luminita Erga/Gabriela Crisu, Constantin Cotimanis, Valeriu Preda, Alex Vitea/Gabriel Rauta.
Scenografia si costume: Tino Geirun.
Regia: Tino Geirun.
Productie a Teatrului Nottara si Pygmalion Theater Viena.
Teatrul Nottara Bucuresti
Stagiunea 2003.
Respingand ideile de-a gata, precum toate schemele cu iz monden sau ideologizant, autorul lui Nu gasea ca notiunea de absurd comporta acceptii felurite. Eugéne Ionesco, cel pe care critica avea sa-l consacre drept "parintele teatrului absurdului", si-a privit creatia ca fiind un teatru al deriziunii. Distinctie ce pulverizeaza canonul, aceasta explica distantarea fata de viziunea camusiana, de pilda, cat si de "omul care rataceste fara tinta, uitarea tintei, omul rupt de radacinile sale esentiale, transcendentale (ratacirea fara tinta este absurdul lui Kafka)".
Caracterizarea ionesciana ilustreaza totodata drama individului in contact cu o lume straina, alienanta. In termeni similari ni se infatiseaza noua premiera de la Teatrul Nottara, Castelul, montat pe scena Salii Studio de regizorul Tino Geirun. Adaptarea binecunoscutului roman ii apartine. "Citite" sub aspectul biografic din Jurnalul scriitorului, dar si ca o calatorie initiatica intr-un univers de simboluri, avatarurile domnului K., arpentorul angajat pentru o misiune nedezvaluita, dobandesc un relevabil corespondent teatral. Descrierea hanului de la castel, locul de predilectie al desfasurarii actiunii, recompune angrenajul care-l va confisca pe K., exprimat prin suita de gesturi mecanice si irationale ale existentei domestice reprezentata de "masa slugilor", unde fie si dreptul la intimitate e sanctionat fara apel. De fapt, spatiul grotesc si periferic al hanului se afla pretutindeni, intr-o continua metamorfoza pe cat de incarcata de p
