„Violenta din afara mea imi permite sau ma obliga sa ma ocup de cea din mine“ – aceasta este declaratia prin care tinara artista Delia Popa isi prezinta expozitia deschisa saptamina trecuta la Galeria Universitatii de Arta din Bucuresti. Parte a unui proiect intitulat Teritoriul fricii, expozitia isi propune sa abordeze intr-un mod provocator problema sacrificiului si a agresiunii exterioare, vizualizate prin prisma unei gindiri existentialiste.
In spatiul generos al Galeriei, Delia Popa re-creeaza cu o acuitate adeseori socanta premisele disperarii, o disperare conceputa ca imposibilitate a individului de a se gasi pe sine insusi, ca imagine a finitudinii umane. Frica, sentiment-cheie in filozofia existentialista a lui Søren Kierkegaard, din care tinara artista citeaza ori de cite ori are ocazia, este catalizatorul care activeaza toate constructiile vizuale. Frica este materia din care se nasc cele doua pseudocarti, se insinueaza in cele trei lucrari de mari dimensiuni si este generata de filmul proiectat, ce prezinta un sacrificiu animal in timp real.
Pictura Deliei Popa este animata de conflicte, de spirite arhaice care ii confera o forta deosebita. Ea ramine, insa, supusa ideii de anxietate, de angoasa – dovada si registrul cromatic restrins: rosu, negru, alb. Lucrarile de mari dimensiuni retin imediat atentia vizitatorului prin incarcatura emotionala sugerata de un rosu greu, noroios, ale carui valente agresive sint potentate de tusele suprapuse intr-un zbucium al gestului creator. Agresiunea vizuala nu se opreste aici: la vernisaj, tinara autoare a aruncat pe lucrarile inconjurate de folii largi de plastic vopsea rosie, astfel incit acestea par in expozitie simulacrul unui sacrificiu.
Mai mult, efectul hipnotic al filmului il poate determina pe privitor sa descopere in aceste reprezentari o dialectica „singeroasa“: pe de o parte, exist
