Dublarea Ministerului Culturii si a Ministerului Educatiei
Stelian Tanase (GDS): Initiativa infiintarii unui Institut Cultural Roman a provocat mari dezbateri in lumea culturala, fara insa ca initiatorii legii sa se fi consultat cu cineva. Nici institutiile acreditate, de pilda, uniunile de creatie, nici redactorii revistelor literare sau grupurile de artisti plastici, compozitori, muzicieni, regizori sau scriitori nu au fost intrebati nimic. Cum avem obiceiul sa fim adesea inoportuni, ne-am gandit sa inoportunam din nou, provocand aceasta discutie care noua ni se pare extrem de utila. Am facut invitatii catre initiatori: Presedintia, Ministerul de Externe, Fundatia Culturala Romana. Noi speram ca aceasta dezbatere gazduita de GDS sa fie doar un inceput de discutie.
Carmen Musat (Observator cultural): In momentul de fata, legea a fost deja dezbatuta si aprobata in Senat si se afla in Comisia de cultura a Camerei Deputatilor, urmand sa fie discutata acolo si apoi, eventual, aprobata si promulgata de presedintele Romaniei. Care ar fi modul in care initiatorii legii vad Institutul Cultural Roman? Ideea infiintarii unui institut cultural roman nu e noua. In 2001 a existat un proiect de lege conceput de Theodor Baconsky, in cadrul Ministerului de Externe. Acest proiect prevedea infiintarea unui institut cultural roman dupa modelul institutelor culturale straine, care sa coordoneze activitatea tuturor centrelor culturale romanesti din strainatate, sub directa obladuire a Ministerului de Externe. Asa cum era conceput, el era o structura flexibila si functionala. S-a renuntat la acel proiect si azi ni se ofera un Institut Cultural Roman care are atributii deopotriva in plan intern si extern.
In plan intern acest institut ar dubla sarcinile Ministerului Culturii si, uneori, ale Ministerului Educatiei, ale unor edituri, fundatii private sau de stat care
