Situatie explicabila, desigur, in primul rand istoric: pentru regimul comunist, notiunea de "grup" era echivalenta cu "subversiune". Chiar si in perioada de dupa teroarea politisto-ideologica de tip stalinist termenul "grup" era fie ocolit, fie intrebuintat cu multa prudenta, preferandu-i-se cel intrucatva mai neutru de "grupare", de obicei asociat cu numele unei publicatii ("gruparea Steaua", "gruparea Familia", "gruparea Echinox", "gruparea Vatra", pentru a mentiona cateva dintre cele de pana in 1989). O alta forma de aglutinare literara, neinventata sub comunism, dar specific deturnata, hipertrofiata si chiar finalmente compromisa a fost "cenaclul".
Unele au fost literar foarte productive ("Junimea" si "N. Labis" in Bucuresti, in anii '60, "Cenaclul de Luni" in anii '70, tot in Capitala), dar cea mai mare faima publica a avut-o? Cenaclul "Flacara", denumire abuziva data unei gigantice brigazi kitsch de agitatie si propaganda. Regimul sustinea programatic asemenea, cum s-ar spune astazi, ateliere de amatori, fiindca le putea oricand opune, cum a si facut-o, profesionistilor, infiintarea si patronarea de "cenacluri" fiind o atributie si o sarcina permanenta a sindicatelor, a organizatiilor tineretului comunist si ale pionierilor. O "mostenire" ce nu a fost vreodata analizata critic dupa 1990, nici macar o istorie cat de cat onorabila a gruparilor si cenaclurilor care au avut un rol literar proeminent nu exista, probabil pentru asemenea studii finantatorii de proiecte nu ofera nimic, iar cercetare pe degeaba fac doar naivii (de vor mai fi fiind). Inflatia de dupa 1990 nu e straina insa de aceasta "mostenire" si de duhurile ei.
Inregistrat in acest an cu statutul juridic de Asociatie culturala nonprofit, grupul literar iesean Club 8 exista inca din 1997 (daca informatiile de care dispun sunt corecte), iar anul trecut, in numele sau, o antologie coordo
