"Criticul literar, prozatorul şi poetul" Lucian Boz - născut în Moldova, la Hârlău, în 1908 şi stins din viaţă la aproape o sută de ani la Sydney, în Australia, în luna martie 2003, era unul dintre ultimii supravieţuitori ai unei generaţii de intelectuali care a dat vechiului Regat nu numai pe Mircea Vulcănescu, pe Haig, Arşavir şi Jeni Acterian, pe Mihail Sebastian şi alţi cîţiva - dar desigur şi literaturii universale - pe fugarii Eugen Ionescu, Emil Cioran şi Mircea Eliade.
Lucian Boz se refugiase şi el - mai întîi în Franţa unde a avut parte de o serie de neplăceri cumplite - ceea ce avea să-l determine să părăsească Europa şi să se stabilească pentru totdeauna în Australia - de unde a păstrat aproape neîntrerupt legături epistolare şi nu numai cu cei trei mari contemporani - Cioran, Ionescu, Eliade - dar şi cu patriotul filozof Constantin Noica sau cu Pericle Martinescu, dar mai ales cu Nicu Steinhardt pe care îl numea "Nicu Aureliu"; acesta răspundea misivelor "din inimă, din suflet şi din cuget" cu o trainică prietenie. Parte din aceste "scrisori din exil" au fost tipărite în 2001 la Cluj, după cum la Bucureşti vrednicul Nicolae Ţone avea să-i tipărească un volum simbolic intitulat "Piatră de încercare".
Dar trecutul bucureştean al lui Lucian Boz a fost - am putea spune - fabulos - după cum şi apare şi în periodicele culturale ce se tipăreau cu duiumul în vechiul Regat şi la care a colaborat asiduu.
Semnătura şuie Lucian Boz apare astfel nu numai în "Viaţa românească", în "Contimporanul" (unde avea şi calitatea de secretar de redacţie), în "Cuvântul Liber", în "Zodiac" şi "Capricorn", în "Discobolul" sau "Excelsior" dar şi, foarte asiduu, în "Adevărul" şi "Dimineaţa", ori în "Facla" lui Ion Vinea care i-a fost şi secretar de redacţie.
În această "Faclă" din 27 martie 1930, Boz avea să publice şi unicul interviu a
