China. 24 iunie-4 iulie 1989. De neuitat imaginea Himalayei,... piscurile dese, sterpe, ascuţite, senzaţia de pericol, de puritate, de sfinţenie primejdioasă provocată de nesfârşirea zăpezii... Gândul că în imensitatea aceasta pustie, survolată, zac oasele tânărului prozator Răzvan Petcu lansat de mine la R. l. şi a cărui nelinişte l-a împins să facă funesta expediţie în acest colţ sălbatic al planetei. Himalaya, rândurile scrise în amintirea lui...

De meditat de asemeni asupra Asiei lipsită de cavalerism şi de milă creştină. Mila, ca o contrazicere a triumfului biologic. Politeţe feroce ascunzând o cruzime, o agresiune atent pregătită. Şi fraza asta între ghilimele strecurată între celelalte însemnări: "Experienţa ne învaţă că partidul îşi ascunde întotdeauna intenţiile îndărătul câte unui front popular." Cred că e din Petru Dumitriu. ( Adaug în 1990 sau Frontul salvării naţionale, plus ca change plus c’est la même chose)...

Die Gedanken sind frei... Ideile sunt libere. Evreii din lagăre aruncând această provocare amărâtă, deşi grandioasă. Buchenwaldt. Colinele uşoare, imperceptibil arcuite ale acestui loc de supliciu, unde odinioară Goethe se plimba cu Eckermann meditând, convorbind între ei...

Cuiul care iese din rând cheamă ciocanul, proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu şapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deşliu, dizident, căit, îi întind mâna şi îl întreb ce mai faci, bătrâne? şi nu era o vorbă doar de complezenţă, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mişcări...

Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străuleşti. La moartea unui autor atât de caustic vin aproape toate personajele sale batjocorite să asiste la maxim