La galeria filialei UAP din Bistriţa, una dintre cele mai frumos amenajate ca spaţiu şi mai dinamice ca substanţă culturală din ţară, s-a deschis recent o expoziţie de pictură şi sculptură semnată de Mihai Percă şi Maxim Dumitraş. Chiar dacă mediul artistic din Bistriţa, şi nu numai, este obişnuit să participe aici la evenimente remarcabile expoziţiile Marcel Bunea, Florin Ciubotaru, Mihai Horea etc. sînt argumente suficiente în acest sens , acţiunea celor doi artişti a fost pentru multă lume una surprinzătoare, cu atît mai mult cu cît, fiind din zonă, ei sînt bine cunoscuţi de către toţi cei apropiaţi fenomenului artistic de astăzi. Pentru o mai exactă imagine a expoziţiei, în ansamblul ei, şi a prezenţei fiecărui artist în parte, întrebarea: cine sînt, de fapt, Mihai Percă şi Maxim Dumitraş este una legitimă, iar răspunsul, fie el şi sumar, devine oarecum obligatoriu. Aşadar:

Pictor mai puţin cunoscut în mediile bucureştene, format şi afirmat în climatul artistic clujean, Mihai Percă este un artist pe deplin articulat, indiferent dacă ne referim la prezenţa sa publică sau la acurateţea şi la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat profund de spaţiul artistic clujean, el nu se înscrie, la o privire mai atentă, în nici unul dintre stereotipurile picturii ardeleneşti. Departe şi de paroxismele cromatice, reflexe tîrzii ale expresionismului nordic sau, mai exact, germano-maghiar, şi de acea componentă reflexivă, conceptualizată şi ideologizată a celor care s-au apropiat în ultimul deceniu de expresiile alternative şi de mediile neconvenţionale, Mihai Percă este mai aproape, în mod paradoxal, de reflexele şi de sensibilitatea sudului. Ca vecinătate imediată a picturii sale este spaţiul graficii şi al artei monumentale, iar tipul de sensibilitate în care ar putea fi uşor integrat este unul care mizează exclusiv pe valorile diecrete şi pe gesturil