- Editorial - nr. 133 / 10 Iulie, 2003 Nu putini sunt aceia care, din motive greu de precizat, au un dinte impotriva americanilor, reprosandu-le tot felul de caprarii, imixtiuni si arogante pe plan mondial. Prezenta lor in punctele fierbinti ale Mapamondului, implicarea lor in cam tot ce misca pe Terra, impunandu-si punctul de vedere, uneori pe cai mai putin ortodoxe, le-a adus nedoritul titlu de jandarmi ai lumii. Poate ca am subscrie si noi la acest gen de opinii daca asemenea atitudini ar veni din partea unor neavizati, sarantoci, ori puteri pur militare, cum erau pe vremuri: tatarii si turcii, mai tarziu rusii, iar mai devreme decat primii, hunii. Din fericire, insa, aceste imixtiuni, a caror moralitate sau oportunitate, uneori, poate fi pusa in discutie, vin din partea celui mai bun, a celui mai puternic, mai prosper si mai democratic stat al lumii, valori pe care uneori le invidiaza chiar europenii nostri occidentali, daramite noi, romanii. Avem desigur si motive sa reprosam americanilor ca, uneori, abuzeaza de dreptul celui puternic. Dar de ce ne cantonam in asemenea dispute, fara a ne pune problema studierii mai indeaproape a evolutiei acestei societati, pentru a vedea intr-adevar cum s-a ajuns ca o tara incropita nu de mult timp, si doar cu imigranti, in general aventurieri si indivizi de mai slaba conditie, sa devina in decurs de putine secole nu numai cea mai mare putere a lumii, ci si cu democratia cea mai avansata, al carei sol fertil asigura un camp larg de afirmare individului, dar si comunitatilor, in absolut toate domeniile, cu o singura conditie, cea a respectarii legilor intru totul? La urma-urmei, se poate conchide ca ceea ce americanii au izbutit in scurt timp n-au realizat europenii sau ceilalti in milenii. In vreme ce europenii ori ceilalti, in timpul evolutiei lor, au permis jocul a tot felul de dictatori si dictaturi, in Statele Unite