- Istoric - nr. 134 / 11 Iulie, 2003 RENASTEREA ROMANEASCA (1504-1662) SI PRIMII PRINCIPI AI UNIRII In mod doar aparent paradoxal, epoca descoperirii si colonizarii Lumii Noi a produs o intensificare a comertului de tranzit pe uscat, prin Europa Rasariteana, cu Orientul. Cauzele acestui fenomen au fost analizate pe larg de Fernand Braudel in cunoscuta lucrare "La Meditéranée et le monde meditéranéen á l'époque de Philippe II" (Armand Collin, Paris, 1966). Noi am sublinia doar faptul ca, asociate dificultatilor tehnice si riscurilor considerabile presupuse de navigatia atlantica, prevederile bulelor papale Inter caetera II, Eximie devotionis, Dudum siquidem din 1493 si ale Tratatului de la Tordesillas (7 iunie 1494), care imparteau planeta inca necunoscuta Spaniei si Portugaliei, au avut urmari nu numai politice, dar si economice, mult mai importante decat se accepta. Puterile continentale, cele ale Atlanticului de Nord si Tarile crestine din Ponant, chiar daca le-au incalcat, au fost nevoite, din lipsa cunostintelor cartografice sau de teama unui conflict cu Spania, apoi cu Habsburgii, imparati ai Imperiului romano-german, sa acorde pe mai departe o atentie deosebita drumurilor terestre si prin Levantul dominat de otomani, spre mirodeniile si aurul Orientului. Totodata, prin disparitia regatului Budei si transformarea lui de catre Suleyman Kanuni (1520-1566) in sediul unui pasalac (vilaiyet), Orta Macharistan) la 29 august 1541, Imperiul Otoman devenea o putere central-europeana cu care, adversarele Habsburgilor, Franta, Anglia, unele state italiene si Polonia, incep sa coopereze. In acest cadru, desi restranse teritorial prin pierderea regiunilor marginase cucerite de otomani in vest (Banatul, Crisana), sud (kazalele fluviale Turnu, Giurgiu, teritoriile sud-dunarene de la est de Sistov pana la Carvuna si Ecrene pe tarmul Marii Negre) si est (Dobrogea, Braila, Bas