Cand, la Palatul Victoria si Cotroceni, s-a decis reorganizarea Executivului, gandeam ca scopul operatiunii este de a da un semnal Uniunii Europene ca in Romania s-a produs o ampla reforma a Cand, la Palatul Victoria si Cotroceni, s-a decis reorganizarea Executivului, gandeam ca scopul operatiunii este de a da un semnal Uniunii Europene ca in Romania s-a produs o ampla reforma a administratiei menita sa raspunda uneia din cerintele procesului de integrare. Demersul parea cu atat mai laudabil cu cat insusi premierul Adrian Nastase a explicat in numeroase randuri ca nu are a reprosa mai nimic fostilor colegi de cabinet. Evolutia indicatorilor macro asezati pe tendinte favorabile, pastrarea cresterii economice pe fondul calmarii inflatiei, un veritabil boom al exporturilor, toate acestea, obtinute in timpul mandatului vechii echipe guvernamentale, chiar nu cereau reorganizarea. Ca atare, am crezut ca procesul de concentrare a puterii executive prin crearea unor mega-ministere are drept scop principal impulsionarea reformei pentru ca Romania sa obtina nota de trecere in toamna, la judecata raportului de tara de catre Comisia Europeana. Pentru asta, in opinia noastra, era important ca, dupa reorganizare, "noii" ministri sa iasa la rampa cu programe de masuri pe termen scurt, care sa tinteasca precis temele restante, astfel incat sa se evite orice intarziere din calendarul strans al aderarii. Cu alte cuvinte, ne asteptam ca, inainte de orice, responsabilii cu politica economica, in frunte cu premierul, sa anunte oarece miscari spectaculoase. De exemplu, pentru reducerea arieratelor si intarirea disciplinei financiare, sau pentru restructurarea mai rapida a sectorului energetic ori pentru executarea platilor sau deconectarea rau-platnicilor, sau pentru inchiderea intreprinderilor cu pierderi, in general, masuri de remediere a punctelor slabe care indica faptul ca Romania nu