- Editorial - nr. 134 / 11 Iulie, 2003 "Limba romana, acasa - stapana!" Asa scandau, in lunile ianuarie, februarie si martie 1990, cu ingrijorare fireasca, al carei temei se va adeveri peste 10-14 ani, elevii, studentii si locuitorii romani ai Targu-Muresului, cu pancartele ridicate in fata Primariei si a Prefecturii. Trimisii CPUN si ai FSN imparteau garantii, in stanga si dreapta, ca romanii mureseni nu trebuie sa aiba motive de ingrijorare, ca totul va fi bine, ca nu-i nici un pericol, ca limba romana si Transilvania nu sunt amenintate. Mintiti, dusi de nas ca niste bebelusi, neinformati, departe de o realitate, de adevarul despre realele pericole, unii repetenti la Istoria Romaniei si la lectia despre suferintele romanilor, habar nu aveau ce se pregateste. Oamenii lui Ion Iliescu, Petre Roman si Alexandru Barladeanu, trimisi la Targu-Mures, dispusi sa discute doar pretentiile generatoare de privilegii ale lui Király Káróly, Sütö András, Tökes László, Kincses Elöd si scenariile Smarandei Enache, privind separatismul scolar, a doua limba oficiala in stat, o alta regiune autonoma maghiara, refuzand sa tina cont si de opiniile liderilor "Vetrei Romanesti", dezinformau si minteau cu nerusinare. Ce a iesit s-a vazut: tragedia si varsarile de sange de la Targu-Mures! Un "martie negru" care ar fi putut fi evitat, daca se tinea cont de avertismentele si de doleantele indreptatite ale romanilor mureseni. Iar consecintele acelor gafe azi se vad cu claritate, producand o reala ingrijorare. Ele iau chipul incercarii de introducere in Constitutia Romaniei a celei de-a doua limbi oficiale - maghiara, al recrudescentei si intensificarii campaniei revizioniste a unor cercuri din Ungaria si a unor extremisti maghiari din Romania, al crearii Consiliului National al Maghiarilor din Ardeal si al gandului otravit privind realizarea "pana in 2007, a autonomiei teritoriale a zonei Harg