"Alcoolicii Anonimi, 10 ani de activitate, bine ati venit". Amfiteatrul mare al Spitalului Alexandru Obregia e plin. Sunt acolo fondatorii primului grup AA din Capitala, participantii actuali la "Alcoolicii Anonimi, 10 ani de activitate, bine ati venit". Amfiteatrul mare al Spitalului Alexandru Obregia e plin. Sunt acolo fondatorii primului grup AA din Capitala, participantii actuali la terapie, doctori, asistenti sociali, presa. E in sala si domnul Ionica, pensionarul sportiv, care umbla cu bicicleta prin tara ca sa se racoreasca la fiecare popas cu 3-4 beri, pana a ajuns sa aiba "gauri de memorie". E si Basile, intelectualul fin, pentru care 2,5 de litri de vodca zilnic echivalau cu o cura de Bucovina plata. Sunt femei si barbati de conditii diferite, care, dupa ani de betie continua, au avut curajul sa faca bilantul - casnicii si cariere ratate, sanatate gaunoasa, dispretul celor din jur dar mai ales dispretul de sine - si sa recunoasca faptul ca sunt bolnavi. Si ca, orice-ar fi, trebuie sa se fereasca de primul pahar, cel mai periculos, intaiul pas spre cadere. Se deapana istoricul organizatiei, se dau diplome, se reaminteste faptul ca e vorba de o comunitate care se auto-intretine, care ofera numai sprijinul voluntar al unul alcoolic fata de altul. Multi recunosc ca, daca sunt in viata, asta se datoreaza numai terapiei AA. "Sunt alcoolic incurabil, asta mi-e crucea, si mi-o duc pana-n mormant", spune Marian. Si explica: alcoolicul, chiar si abstinent, tot alcoolic ramane - e o boala. "Am venit aici pentru ca mi-e frica de moarte", recunoaste Sasa. "Sunt mandru ca sunt alcoolic", intervine un participant. "Avem o stigma pe care o purtam si pe care o putem transforma in ceva pozitiv", decripteaza Basile acesta ultima afirmatie, care a uimit usor asistenta. Sunt sute, mii de oameni in tara asta care vor sa scape de raul betiei repetate si progresive. Curele de dez