Retetele fericirii. Premiul Iii. Alexandra Teodora Colesnicenco - Galati. Steaua mea. Poate ca nu sunt atat de indreptatita sa vorbesc despre fericire. Si la cei saptesprezece ani ai mei, putini si multi, frumosi si amari uneori, nu mi-as putea permite sa elaborez o reteta a fericirii. Dar am simtit o...

Retetele fericirii

Premiul Iii

Alexandra Teodora Colesnicenco - Galati

Steaua mea

Poate ca nu sunt atat de indreptatita sa vorbesc despre fericire. Si la cei saptesprezece ani ai mei, putini si multi, frumosi si amari uneori, nu mi-as putea permite sa elaborez o reteta a fericirii. Dar am simtit o nevoie rascolitoare de a va scrie si eu despre modul in care surprind fericirea in acest moment sublim al adolescentei mele. Nu intamplator sunt eleva la Liceul "Emil Racovita" din Galati, liceu cu o preocupare profunda si recunoscuta in domeniul biologiei si al chimiei. Am muncit mult in gimnaziu, stiind ca exista o concurenta serioasa pentru acest profil, care pentru mine constituie inceputul. Si mai ales, pentru ca simteam ca nu-mi puteam permite un esec. Cancerul - dusmanul de temut al familiei mele - lovise de data aceea si mai cumplit. Scumpa mea bunica - mamaia mea (asa va ramane pentru mine) - pierduse in lupta cu boala, ca o floare delicata, risipita de un ger naprasnic, infiorator. Insa anii copilariei mele, in care simteam oriunde sfanta ei ocrotire, si-au pus definitiv amprenta pe ceea ce sunt si, cu ajutorul Celui de sus, voi fi mai departe.

Asistenta pediatra din vocatie, iubindu-si copiii mai mult decat propria-i viata, mamaia si-a vazut cu ochii mintii, lucida, necrutatorul destin. Nenumaratele clipe cand mai gasea un pic de alinare vorbind cu mama si cu mine mi-au marcat cu durere, dar si cu indarjire, drumul in viata. Nu-si mai dorea decat sa-i promit in fata lui Dumnezeu ca voi munci din raspute