Ileana Marin
Infidelitatile mitului. Repere hermeneutice
Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca,
2002, 151 p., f.p.
Cartea Ilenei Marin defineste interpretarea ca „hermeneutica recuperatoare“ bazata pe doua miscari complementare: o miscare centripeta de „reconstituire a sensurilor antice“, un „puzzle «contrafacut» adesea“ prin coroborarea mai multor informatii si o miscare centrifuga, ce merge dinspre mit spre operele literare, filozofice, muzicale moderne si postmoderne. Analiza incearca sa surprinda astfel cum functioneaza miturile din „expresia paradigmatica a unei epoci“, sa traseze „repere hermeneutice“ si sa schiteze un tablou general.
O prima parte a studiului urmareste relatia spiritului cu filozofia (de la Platon si Aristotel incepind, pina la Nietzsche, Heidegger, Sartre sau Liiceanu), cu antropologia culturala, structurala, victimara sau filozofica (Ernst Cassirer) – cu psihanaliza, sociologia, etnologia, istoria religiilor, istoria culturala sau mitocritica. Nu este insa clar daca aceste scurte survolari vor sa se constituie intr-o trecere in revista a posibilelor abordari si interpretari ale mitului sau sint enuntari ale unor posibile instrumente hermeneutice. In analiza figurilor centrale ale mitologiei grecesti si a reverberatiilor lor in cultura europeana, autoarea nu uzeaza de instrumentele hermeneutice enuntate. Astfel ca putem privi studiul de fata mai degraba ca pe un minidictionar al reflectarilor culturale ale mitului, decit ca pe o analiza propriu-zisa sau ca pe un tablou unificat de o perspectiva sau de o abordare unica.
„Infidelitatea mitului“ se manifesta si in usurinta cu care acesta se ofera nenumaratelor perceptii si interpretari, in dificultatea de a reconstitui un intreg, de a inlantui plurivocitatea si bogatia miturilor intr-un tablou unic. Cartea nu poate, de
