1. Nu pot sa fiu decit magulit de atentia pe care o acorda dl Liviu Andreescu si celei de-a doua editii a cartii mele Turnirul khazar – impotriva relativismului contemporan, Polirom, 2003, in Nr. 175 al Observatorului cultural. E notabila preocuparea mai vechiului meu critic la cea dintii editie a cartii, cea din 1997, de a raspunde acum la obiectiile sale pe care i le formulasem in aceasta a doua editie. Dar sint extrem de impresionat si ca dl Andreescu, acest critic neiertator si cu convingeri liberale atit de puternice incit nu inteleg cum de le asociaza cu relativismul d-sale, declara ca, desi „complet neconvingatoare ca demonstratie, Turnirul khazar atinge insa, in ceea ce ma priveste, o coarda sensibila ca pledoarie pasionala pentru o cultura liberala si o etica a moderatiei“. Am rasuflat usurat, asadar, aflind, cu aceasta ocazie, ca neizbutitul meu op nu e totusi „respingator prin implicatii“, precum Omul recent al lui H.-R. Patapievici, desi, vai, e la fel de neconvingator. Asa ca, spune dl Andreescu, „in masura in care Turnirul khazar a reusit sa apropie un singur cititor de cultura liberala, e mai putin important daca logica sau pasiunea autorului constituie cauza reala a acestei apropieri“. Iata-ma mintuit de lipsa mea de logica, gratie justei orientari politice servite de o pasiune corespunzatoare!
2. Obiectia fundamentala pe care mi-o aduce dl Liviu Andreescu nu este ca „scenariul turnirului khazar“ sau al „comparatiei intrinseci“ nu ar functiona asa cum sustin eu ca functioneaza (ceea ce implica imediat ca exista modalitati de comparatie culturala sustrase preferintelor „arbitrului“, adica ale celui care compara). El spune: „obiectia aceasta nu este gindita ca o obiectie la adresa functionarii modelului propriu-zis, ci a pretentiei ca simpla existenta a modelului ar putea infirma pozitia relativista. Ca demonstratie anti-relativista, teza
