Ion Manolescu

Videologia. O teorie tehno-culturala a imaginii globale

Editura Polirom, Colectia „Studii asupra imaginii“, Iasi, 2003, 248 p., f.p.

Inainte de a incepe orice fel de text, teoreticianul are de facut o optiune: daca se va rezuma, in cartea sa, la o radiografiere atenta a unei materii date, predefinite (o materie furnizata, eventual, de istoriile culturale clasice) – sau daca abordarea sa va avea, dimpotriva, accente vizionare si rol de pionierat, aducind in atentie teritorii noi sau mereu evitate din cauza labilitatii lor. In cazul nostru, este vorba despre spatiile cybernetic si mediatic – vitale pentru lumea in care traim de fapt azi, extrem de solicitante, dar de care specialistii romani se ating cu mare sfiosenie.

Atit criticul, cit si teoreticianul literar roman si-au intretinut un look suficient de batrinicios, evitind la nesfirsit implicarea in problemele vii ale culturii: subcultura si cybercultura. Teoria si critica noastra s-au pastrat pentru prea mult timp intre limitele culturale traditionale. Evadarea dintre peretii de celuloza incepe sa se produca – timid, dar sigur. Scriitorii tineri deja au descoperit Internetul ca spatiu alternativ de exprimare. Din pacate, ei sint deocamdata victimele unui ridicol amestec intre figura scriitorului traditional si un suport imprevizibil, pe care nu stiu cum sa-l trateze. Computerul nu e doar o masina de scris, Internetul nu e pur si simplu o gazeta de perete sau o editura.

O carte care vine sa mai limpezeasca aceasta deruta generala este Videologia lui Ion Manolescu, teoretician destul de cunoscut mai ales pentru preocuparile sale pentru noile mijloace de expresie culturala. O astfel de lucrare este menita sa ne ridice de la statutul de videofagi, de consumatori care-si reneaga conditia, de rudimentari inghititori de cyberproduse, la un statut mult mai @