Nu contestam ca o anumita ordine pe pasunile montane ar fi necesara, dar o asemenea foaie de parcurs risca, in conditiile actuale, sa devina lichidatorul oieritului din Romania. Cine va mai accepta sa suporte asprimea celor trei-patru luni cu oile in munte dupa ce, pentru obtinerea tuturor aprobarilor prealabile necesare, va fi fost nevoit sa-si cheltuiasca pentru spagi probabil toata agoniseala de anul trecut?!
Daca lichidarea oieritului constituie cumva obiectivul, atunci nu mai este mult pana la atingerea lui. Potrivit recentului recensamant agricol, Romania a ramas cu numai 7,2 milioane ovine, fata de 15,4 milioane in urma cu 12 ani, prabusire-record care le permite inventatorilor (romani sau straini) foii de parcurs pentru ciobani sa priveasca spre viitor cu deplina incredintare ca oieritului i se va pune capat pe plaiurule romanesti, dupa milenii de transhumanta mioritica.
Punand in raport foaia de parcurs cu rezultatele recensamantului, inca si mai grav este poate un alt lucru. Foaia de parcurs pentru ciobani este evident o problema colaterala, cel putin prin comparatie cu aceea - fundamentala - a prabusirii septelului de oi. Si daca ne vom ocupa de prima problema, ignorand-o pe a doua, riscam sa avem minunate carti de identitate pentru oi, dar nu vom mai avea oi. Mult mai important ar fi sa se stie cum s-au pus de fapt problemele in negocierile cu Uniunea Europeana in chestiune, respectiv sa se stie macar daca Romania va mai fi lasata sa creasca oi sau nu!
In orice caz, daca foaia de parcurs pentru ciobani a fost ceruta de Uniunea Europeana si partea romana s-a grabit s-o introduca fara sa fi abordat in prealabil sau macar in acelasi timp problema cruciala a perspectivelor oieritului in Romania, atunci aceasta foaie de parcurs pentru ciobani devine nu numai o metafora, ci insasi emblema modului de negociere a aderarii la Uniunea Europe
