Partidul de guvernamint este puternic si monolitic, iar retelele interne nu se desfac atunci cind pleaca, in tromba, cite o minte ratacita si impetuoasa. PSD-ul functioneaza pe sistemul musuroiului de furnici si din acest tip de solidaritati isi construieste, temeinic, locul pentru urmatoarea guvernare. Consiliul National al PSD, desfasurat miercuri 9 iulie a readus in discutie citeva dintre temele majore ale discursului formatiunii conduse de Adrian Nastase. Netulburati de demisia zgomotoasa a lui Cozmin, pesedistii au uns vicepresedinti, i-au mazilit pe altii, totul in asteptarea si pregatirea marii victorii de dupa 2004. Pina la urma, Gusa nu este nici primul si nu va fi, cu siguranta, nici ultimul „copil de trupa“ pesedist care-si traieste crizele identitare mai tirziu decit s-ar putea astepta oricine, si asta in momentele cele mai nepotrivite cu putinta pentru „tovarasii“ de partid. (In paranteza fie spus, ideea vehiculata de unii reprezentanti liberali de a-l recupera pe fostul secretar general al PSD dovedeste – daca mai era nevoie – cit de mare este deruta in rindurile Opozitiei.)

Mentalitatea de invingator a fost cuvintul de ordine, mai mult sau mai putin verbalizat, a participantilor la marea intrunire pesedista de la Palatul Parlamentului. Cu o zi inainte, PSD-ul facuse citeva achizitii – pur formale, de vreme ce persoanele in cauza fusesera de mult trecute pe statul de plata al partidului de guvernamint –, printre care se numara, de pilda, un fost ofiter DIE mindru de functia sa, proaspat demisionat de la PD si cules de stringatorul partid al lui Nastase. Adaugind la acest mic amanunt alianta cu PSM sau promovarea lui Octav Cozmanca, vechi si de frunte reprezentant al nomenclaturii ceausiste de cea mai pura extractie, intr-o pozitie-cheie in fruntea partidului, putem desprinde o imagine destul de limpede a viziunii pesediste asupra politicii viitori