As fi fost tentata sa spun ca datorita acestui "titlu comercial" avem o alta marturie emotionanta despre C. Noica, din partea celui (probabil) mai atasat discipol, a carui opera, originala, adica diferita de cea a magistrului, ii datoreaza acestuia atat de mult. Presupun ca (si) din acest motiv lealitatea, admiratia si recunostinta ta fata de C. Noica sunt atat de profunde.
Un hybris
Recunostinta, lealitatea, admiratia sunt, mai ales azi, calitati rare. In lumea noastra, cinica si instabila, este reconfortant faptul ca tu le faci vizibile. Exista, insa (mi se pare mie), un exces care te aduce in fata acelui risc intelectual, pe care l-ai denumit cu o expresie atat de fericita: "incremenirea in proiect".
Nu mi-as fi ingaduit insa niciodata sa ma refer la aceasta optiune a ta (fiecare dintre noi suntem creatia propriilor noastre alegeri si resurse), daca nu s-ar fi ivit aceasta scrisoare deschisa care da drumul unor nemultumiri reprimate si le expediaza, gresit, pe adresa noastra. Lealitatea excesiva de discipol ar putea explica derapajele acestui text al tau in care de fapt raspunzi, cu intarziere, (si) unor alte articole legate de C. Noica sau de tine. O prea mare incarcare emotionala poate, eventual, explica procesul de intentie, acuzele disproportionate in raport cu "greselile" noastre.
Daca greseli sunt, intr-adevar.
Eu insa nu le asum ca atare (cu exceptia faptului ca nu am mentionat numele fotografului, o omisiune a redactiei 22, care se putea corecta cu un telefon si o erata).
Intrebati si autorul
Mai intai o precizare: Mircea Martin si-a vazut textul inainte de publicare, in forma in care a aparut. A vazut si primul subtitlu, cel care avea sa fie pus pe coperta sub fotografia lui Noica. A acceptat si ca articolul sau sa fie ilustrat cu fotografia lui Noica. A vazut si coperta, cu fotografia lui Noica si titlul incri
