Stimata redactie,

Revista dumneavoastra a publicat in mai multe rinduri articole pe tema invatamintului, fiind interesata evident de reforma curriculara, initiata de Andrei Marga, si de schimbarile haotice din ultima vreme. Nu am intilnit insa decit sporadic in paginile ei imaginea scolii in existenta ei concreta, imediata, situata, cred, intre o reforma care vine „de sus“, de la Centru, si o mentalitate balcanica mai rea decit orice conservatorism (care s-ar opune, prin natura lui, reformei). De altfel, in general, tema reformei morale in scoala este aproape inexistenta in dezbaterile din spatiul nostru public. M-am gindit ca modestele rinduri de mai jos v-ar putea interesa, pe dumneavoastra si pe cititorii dumneavoastra.

Dumitrita STOICA

Cu siguranta ca titlul acestui articol pare patetic. Chiar este patetic. Ce a mai ramas, ce ar mai fi putut ramine astazi din eleganta discursului maiorescian care respingea, la 1868, „incurajarea blinda a mediocritatilor“? „Incurajarea blinda“ a capatat astazi greutatea unui mecanism diabolic (pentru ca pare imposibil de distrus) al arbitrariului, al complicitatii venale, al incompetentei, deopotriva subteran si la suprafata. Subteran, pentru ca discursul oficial nu-l recunoaste. De ani de zile, pentru Ministerul Educatiei si pentru institutiile arondate acestuia, „disfunctionalitatile“ si „cazurile de incalcare a legii“ sint doar accidente (si, evident, clisee). La suprafata, pentru ca toata lumea il cunoaste. Il cunosc si, in plus, il recunosc elevii, unii profesori, parintii si bunicii.

Din 1990, cu o pauza de doi ani, am facut parte din comisiile de examinare la limba si literatura romana, in diverse licee bucurestene. Am constatat, de fiecare data, ca reforma (atita cita e) se face undeva, acolo sus, si ca pina la noi, cei care ar trebui s-o facem in fapt, nu mai rami