Intre anglicismele recente, unul cu deosebire frecvent pare a fi locatie : tipic calc semantic, in masura in care forma exista deja in limba, fiind cuprinsa in dictionarele noastre uzuale, dar si tipic caz de rapida preluare a unui element nou, a carui origine este totusi latina. In DEX, cuvintul ocupa un spatiu destul de mare, dar exclusiv ca termen de vocabular specializat, juridic: provenind din fr. location, lat. locatio,-onis, cu sensul - preluat din franceza - inchiriere ( si in sintagme precum taxa de locatie). Sensul din dictionare continua sa existe si in prezent ( se vorbeste inca de locatie de gestiune), dar e puternic concurat de semnificatiile mult mai generale aparute sub influenta termenului englez location: pozitie, plasare, situare, amplasament si chiar loc. De fapt, e foarte probabil ca englezismul sa fi aparut mai intii in contexte tehnice, specializate; din mii de ocurente in Internet ( numai pentru forma de nominativ singular nearticulat Google ofera 11.100 de atestari in texte romanesti), majoritatea apartin chiar terminologiei informatice: fie ca e vorba de plasare in sens strict tehnic ( Alegeti o locatie pentru salvarea fisierului «form.exe»; Locatia fisierelor registru arhivate), fie ca se actualizeaza sensul mai larg, de adresa, ca mod de identificare in retea; acesta din urma poate primi si determinari glumete: nickname: @bubu; varsta: 1 an; locatie: un computer pe undeva.

Daca lucrurile ar fi ramas in limitele acestor limbaje tehnice si ale jargoanelor corespondente, ar fi fost prea putin de comentat. Din pacate, poate tocmai pentru ca legatura etimologica e transparenta si locatie se integreaza usor, ca sens si ca forma, familiei lexicale a cuvintului loc ( local, localitate, localizare etc.), s-a produs o rapida extindere a folosirii sale in contexte non-tehnice, acolo unde sinonimele citate mai sus ( pozitie, plasare, situa