Daca nu mai avem timpul si (sau) dispozitia de a citi literaturi sau filozofii, atunci macar unor autori sa le oferim privilegiul de a-si dezvalui identitatea integral si unitar. S-ar zice ca aceasta optiune ar fi mai usoara, mai comoda, dar nu este asa. Orice selectie, orice ierarhie o facem in baza unor criterii. Cum ajungem la ele? Cum le valorificam valoarea si utilitatea? Daca acestea sunt rezultatul unor experiente culturale care se dovedesc incapabile sa surprinda ce este unic si ireductibil intr-o opera care se sustrage sensibilitatii canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor in fata fiecarei provocari. Poate ca ar fi mai intelept sa pastram un clar-obscur in zona de inevitabila redundanta a oricarui criteriu.
In ciuda acestor precautii, orice ierarhie, oricat de reductionista ar fi, il recomanda pe Mircea Vulcanescu lecturilor integrale. De la Nae Ionescu la «Criterion» o culegere de texte aparuta la Humanitas in continuarea celor trei volume publicate la Editura Eminescu sub titlul general Dimensiunea romaneasca a existentei o demonstreaza asa cum voi incerca sa o fac si eu. Plecand de la premisa ca cea mai sincera confesiune este cea indirecta, vorbind despre altii, fizionomia spirituala a lui Mircea Vulcanescu poate fi conturata din replicile pe care le aduce obsesiilor comune generatiei sale: revirimentul ortodoxiei, ascensiunea extremismului, problema evreiasca, idolatria construita in jurul unor lideri politici ( Lenin sau Mussolini), identitatea si misiunea propriei generatii etc.
In orice discutie despre "mitologia generatiei interbelice se fac trimiteri la Mircea Eliade, teoreticianul si "seful ei, la Emil Cioran, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu si, bineinteles, la celebrul ei mentor, Nae Ionescu. Tocmai de aceea este nevoie de Vulcanescu, caci acesta opune revoltei prometeice impotriva oricarei tutele a "b
