Dumnezeu stă în detalii, spunea Matei Călinescu la lansarea versiunii româneşti a cărţii sale despre relectură, Rereading ( A citi, a reciti. Către o poetică a ( re)lecturii), parafrazînd expresia simetrică despre diavol. În ce priveşte literatura, probabil că şi diavolul, şi Dumnezeu se ascund în amănunte, ori cel puţin ăsta e unul din primele gînduri care-i pot veni unui cititor al acestei ode pentru lectură care e A citi, a reciti. Pentru că, din punctul de vedere al lui Matei Călinescu, recitirea, fără să trimită exclusiv la o lectură în sens temporal reluată, este în fapt o voluptuoasă cufundare în detaliu: trimite numele de familie al lui Beatriz Viterbo ( din El Aleph-ul lui Borges, cu a cărui recitire se deschide cartea lui Călinescu) la însemnele oraşului italian Viterbo, inorogul, simbol al purităţii şi castităţii, în ciuda aluziilor falice ale cornului? la ce dată începe relatarea Naratorului în Craii de Curtea-Veche ( cartea-fetiş al autorului Vieţii şi opiniilor lui Zacharias Lichter, cu ea încheindu-se, simetric, A citi, a reciti) e aceasta 19 octombrie 1910, exact 33 de ani după trecerea prin Bucureşti a cortegiului mortuar al prinţului Serghie de Lichetenberg-Beauharnais, iubitul Penei Corcoduşa ( ipoteză într-un final respinsă), ori 16 noiembrie al aceluiaşi 1910, praznicul Sf. Matei, protectorul autorului?, trecînd prin ( într-o notă) semnificaţia zilei de 16 iunie, din Ulysses, rămasă incertă ( ea fiind, probabil, o "sărbătoare privată a lui Joyce şi a viitoarei sale soţii). În cufundarea în "biblioteca din carte e mîna diavolului sau a lui Dumnezeu: re)lectura e un joc pervers cu reguli care se pot schimba chiar în timpul jocului, o rescriere mentală, e recuperare a adevărului ficţional ( într-un joc "abs ob make it believe), e fascinaţie pentru "scheletul din dulap ( o recitire "de dragul secretului).

"Un bun cititor este un re-citi