Hotarit lucru, la capitolul "zi nationala, Portugalia este unica in lume. Am scris mai demult, entuziast, despre originalitatea fericita a aceste tari care a stiut sa aleaga drept zi nationala data de 10 iunie in amintirea lui 10 iunie 1580, cind murea in mizerie cel mai mare poet lusitan, Camões. Cu alte cuvinte, un fel de remuscare nationala eterna si inexpiabila, repetata anual si solemn. Dar nu numai gasind aceasta zi au dat dovada portughezii de inspiratie geniala, ci inventind si un mod cu totul particular de a o sarbatori.
De multi ani, festivitatea zilei nationale a Portugaliei se desfasoara, de fiecare data, in alt oras de provincie. Si intrucit aceasta tara poseda un numar impresionant de mici orase de provincie unele declarate patrimoniu national ori mondial a face turul celor mai interesante presupune citeva bune decenii. Ce inseamna pentru o asezare uitata onoarea de a gazdui, intr-un an, festivitatile inchinate zilei nationale este greu de descris.
Cu luni de zile inainte, orasul se curata, se dichiseste, isi sterge praful provincial; strazile se asfalteaza si se modernizeaza; hotelurile pina si cele mai umile isi amerlioreaza febril confortul, asteptind sa afiseze "complet; monumentele istorice si muzeele orasului sint restaurate rapid, pentru a primi oaspeti de seama; iar locul unde se va desfasura festivitatea oficiala un teatru, o piata, un teren sportiv se transforma, treptat, intr-o originala sala de spectacol pentru sute ori mii de oameni. Ceea ce s-a tot aminat ani la rind trebuie acum facut in doar citeva luni.
Cind soseste ziua cea mare, oficialitatile Statului se muta pentru trei zile in orasul de provincie: Presedintele, Guvernul, conducerea Parlamentului, a Curtii constitutionale, deputatii, Ambasadorii acreditati la Lisabona, scriitorii si oamenii de stiinta. Inainte de sedinta solemna, toata lumea viziteaz
