- Social - nr. 137 / 16 Iulie, 2003 In universul spiritelor alese - si Elie Miron Cristea este unul dintre acestea - Dumnezeu nu se cearta niciodata cu geniile poporului roman, inclusiv cu Eminescu. Descendent al unei familii de tarani din Toplita, viitorul si intaiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane se remarca inca din tinerete printr-o intensa activitate religioasa si din alte spatii ale culturii, carturarul ardelean imbinand, in buna traditie a inaintasilor sai, vocatia sacerdotala cu aceea de patriot. Alaturi de alti mari barbati ai acelei vremi, el se afla printre arhitectii cei mai de seama intru faurirea Romaniei Mari. Suflul sau se imbogateste din lumina ctitorilor culturii noastre nationale, fara a ignora castigurile modernitatii, daca ele n-au consecinte negative. Dintre temeiurile sale launtrice, alaturi de credinta crestina, nu putea lipsi Eminescu. La 26 de ani, in 1894, tipareste un studiu vulcanic, avand ca tema "Nationalismul lui Eminescu", care va face parte din lucrarea sa de doctorat despre viata si opera poetului, sustinuta la Budapesta. Tanarul intelectual este primul roman care probeaza o astfel de curajoasa intreprindere la o universitate straina. Dar personalitatea lui Elie Miron Cristea impune prin realizari, intrunind teme de o impresionanta diversitate: ecleziastica, istorie, arheologie, stiinte naturale, medicina, folclor, poezie; s-ar putea spune, un om cu preocupari de anvergura renascentista. "Ceea ce face atractivitatea scrisului doctorului Cristea - afirma Hasdeu - este infinita varietate a subiectelor pe care le trateaza si din care tasneste totdeauna nota nationala". Intr-adevar, "nota nationala" strabate si paginile cartii asupra lucrarii sale de doctorat - "Luceafarul poeziei romanesti", Editura Ginta Latina, Bucuresti. Ea cuprinde doua parti: "Viata si opera lui Eminescu" si "Nationalismul lui Eminescu". Conceputa si