Reprezentant al "spiritului muntean în literatură, după o clasificare mai veche a lui Ibrăileanu, Constantin Ţoiu nu este străin de fraza directă şi nici de şfichiul ironic ce mijeşte la tot pasul printre cele mai grave şi îndelung cumpănite aserţiuni. Născut la 19 iulie 1923, într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniţi, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roşu a două războaie mondiale şi a mai multor Revoluţii neliniştitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuşi. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator şi cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965) trece aproape neobservat, naraţiunile publicate doi ani mai tîrziu în Duminica muţilor "fac mîna romancierului. Consacrarea definitivă ca prozator ( publicistul avea, deja, o notorietate confortabilă) vine după aproape un deceniu, cînd Galeria cu viţă sălbatică ( 1976) îşi impune instantaneu, fără "razne şi prisosuri, realismul ei politic şi social pilon de rezistenţă bine cămăşuit filosofic. De aceea, poate, cititorul prevenit ( cultivat) ori criticul avizat ( profund) nu se arată captivaţi doar de iradiantele aspecte politice, istorice, sociale şi chiar erotice ale Galeriei..., cît mai ales impresionaţi de felul cum sînt ele extrase din fluxul existenţial, gîndite şi legate într-o realitate conceptuală cu mult mai subtilă. C. Regman dă un verdict tranşant şi insolit: "roman filosofic, în timp ce N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfăşoară acţiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieţii în conştiinţă. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăseşte, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Ţoiu. Plăcerea spunerii "deştepte, atît în sensul trezi