Angrenati in evolutia rapida a unui prezent tot mai acaparator, fascinati de noutate, suntem intr-o goana continua, ignorand adesea un mare spatiu de idei si creatie din trecut. Si daca ne-am intoarce privirile spre acele valori uitate am avea, cu siguranta, surprize. Un asemenea teritoriu neexplorat este cel al creatiei muzicale transilvanene din secolele XVII si XVIII. In spatiul multicultural in care au vietuit timp de secole etnii diferite, fiecare si-a adus contributia specifica la viata cetatii. Biserica evanghelica a sasilor din zona "celor sapte burguri a cultivat intens muzica, de la coralul protestant si practicarea orgii la muzica vocala, instrumentala de mari proportii. Spre deosebire de ortodoxie, care si-a supus reperele estetice istoriei duratelor lungi, aceasta a acceptat trendul timpurilor, adoptand formule stilistice in uz si acordandu-si imaginea sonora la evolutia generala a artei sunetelor.
Este adevarat ca cercetarea muzicologica a semnalat mostenirea aceasta bogata in sinteze sau studii punctuale despre tezaurul de muzica ingropat in arhive, sub forma de manuscrise; dar distanta dintre studiosi cu textele lor savante si public este mare si mult prea putin din acest repertoriu a intrat in circuitul vietii de concert. Motive sunt mai multe: dificultatile de ordin tehnic, insuficienta, la noi, a unei traditii interpretative a muzicii baroce, numarul redus de specialisti, inapetenta interpretilor pentru un repertoriu nespectaculos, rutina programarilor ce ies rareori din fagasurile batute etc.
De aceea, proiectul initiat sub patronajul Ambasadei Republicii Federale Germania cu sprijinul Parohiei Bisericii Negre din Brasov sub titulatura Musica Coronensis de a dezvalui pentru publicul larg valori datorate muzicienilor sasi care au activat in centre importante ( Brasov, Sibiu, Bistrita, Oradea, Alba Iulia etc.) este de un inte