- Social - nr. 137 / 16 Iulie, 2003 (Somnambulismul principiilor) (3) Democratia si libertatea sunt conexate in acelasi sistem, precum gandirea si limbajul; ele nu se pot ameliora decat implicandu-se reciproc: ele nu sunt procese paralele si nici intr-o relatie de la cauza la efect, ci mai degraba intr-o relatie de necesitate. Nu sunt posibile ameliorari, avansuri in una dintre ele, fara schimbari simetrice in celelalte; la fel, dari inapoi, deteriorarea uneia atrage dupa sine mutatii negative in celelalte. Sa ne gandim, spre exemplu, la opturarea dreptului la opinie, la cuvant - componente ale libertatii - ce consecinte a avut si mai are inca asupra evolutiei (involutiei) democratiei! Cum afirmam, democratia este un proces niciodata incheiat - la fel este si libertatea: amandoua vor fi pentru totdeauna proiecte ale actiunii motivate de continua si permanenta tendinta de ameliorare a conditiei umane, de umanizare a omului, intelese la nivel de familie si individ, care nu pot, totusi, exista si intelese in afara unor comunitati. Daca in esenta libertatea se concretizeaza la nivel de individ, ca fenomen ea se exerseaza prin democratie. Individul "purtator de libertate", cu "povara responsabilitatilor" in spate, nu poate exista intr-un alt mediu social decat cel democratic. Da, dar acest mediu trebuie instituit; instituirea lui a inceput cu "topirea solidelor" medievale, adica a complicatului sistem de dependente personale; astfel, individul treptat a castigat "libertatea fata de...". Liberalismul a impins aceasta "libertate fata de..." pana la limitele individualismului: "Dumnezeu pentru toti, fiecare pentru el"! Astfel ca, dupa nimerita expresie a lui Fromm, asistam la "nasterea individualitatii", cand individul incarcat cu responsabilitati exclusive privind traiectoria lui existentiala s-a trezit singur, izolat si fara siguranta, fara un punct de sprijin, devenind,