- Editorial - nr. 137 / 16 Iulie, 2003 In Protocolul PSD-UDMR, din anul 2002, nu a scapat neobservata o clauza, reluata, sub diverse formulari, si in cel incheiat pe acest an, in masura sa deruteze si sa dea cu totul alte conotatii si intelesuri, deviate de la o realitate, unui text: "PSD si UDMR se angajeaza sa acorde o atentie deosebita problemelor minoritatii romane din judetele si localitatile unde etnia maghiara detine o pondere majoritara, actionand pentru egalitatea sanselor tuturor cetatenilor romani". Asa scria acolo, negru pe alb. Numai ca pana si "nasul" acestei mezaliante de circumstanta sortite esecului - Protocolul PSD-UDMR -, care este Viorel Hrebenciuc, stie ca realitatea este cu totul alta decat cea oficial prezentata pe hartie, ca socotelile de acasa nu se potrivesc, deloc, cu cele din targ. Oare UDMR s-a gandit, macar o clipa, sa-si indeplineasca obligatiile asumate? "Minoritatea romana", sintagma atat de draga lui Adrian Severin pe vremea in care era ministru de externe, cand se gandea chiar la un "statut" al ei, lasandu-se condus de o teribila nazbatie, suna ca o insulta, ca un scuipat pe obrazul Romaniei si al romanilor. Pentru ca, oricum ai lua lucrurile, te intrebi: cum poate fi romanul "minoritar" in propria lui tara? Mai potrivit ar fi sa vedem si care ar fi costurile Protocolului, avandu-se in vedere si "multele privilegii acordate Uniunii", cum se exprima deputatul Adrian Vlad Casuneanu. Acolo, sus, toate merg bine. Ce nu face oare partidul de guvernamant, pentru a-si asigura sprijinul parlamentar, in pofida faptului ca semnalele primite de la filialele din Ardeal sunt ignorate si desconsiderate? De fapt, sa vedem ce cerea "minoritatea romana", in schimbul "modelului" atat de drag lui Hrebenciuc, exportat prin cancelariile europene? • Pastrarea si afirmarea identitatii nationale a "minoritatii romane" • Liderii UDMR sa-si schimbe, nu do