Economia reala si bunurile simbolice

In aparenta precaritate in care traim de mai bine de zece ani, exisa o efervescenta si o dinamica fara precedent a societatii romanesti. Romania nu e chiar asa cum apare ea in tinguirile noastre cotidiene si in statisticile sindicatelor cu lideri supraponderali. Daca e sa privim cu atentie in jur, nu se poate sa nu observam ca au aparut sute de localitati noi, pe centura vechilor orase s-au nascut peste noapte cartiere de lux, iar toate acestea se fac cu bani foarte multi, cu materiale, cu forta de munca. Exista o investitie privata imensa in Romania care nu este consemnata si cuantificata nicaieri, dar care se rasfringe implicit si asupra existentei noastre simbolice, asupra fenomenului artistic, in particular. Marea avalansa de expozitii, de galerii, de consignatii si de magazine de arta, deschise, in ultimii doi ani, in zona Lipscani, Blanari, Covaci, traieste dintr-o relatie directa cu un anumit tip de cumparator, fie el ocazional sau colectionar cu proiecte sistematice. In Romania se construiesc saptaminal sute - daca nu mii - de hectare de pereti care trebuie mobilati cu ceva. Daca nu se umplu cu lucrari de arta, se gasesc alte substitute care sa acopere marile suprafete oarbe. Pentru ca nu poti sta in-

tr-o camera alba decit daca vrei sa faci experiente yogine, sa deliberezi asupra capacitatii tale psihice si asupra puterii de a face fata provocarii vidului. Peretii goi sint inacceptabili moral si nelinistitori metafizic; ei desocializeaza, la scara mica, si prefigureaza cavoul, la scara mare. Or, tocmai aceste prefaceri atit de rapide din economia reala genereaza o dinamica extraordinara a actului artistic si a circulatiei obiectului de arta.

Artistul, intre frustrare si adaptare

In acest context, supravietuirea artistului nu constituie o problema si ea nu trebuie dramatizata,