La adăpostul unui suspect anonimat, aşa cum i-e drag unui regim (post?)totalitar, conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, teribil de ataşată ştiinţelor exacte ( oare de ce?...), acordînd o pondere sporită acestor discipline, a proiectat, în schimb, reducerea numărului de ore de limba română pentru clasele a IX-a şi a X-a. Deşi curios lucru n-a produs încă scandalizarea societăţii civile, a intelectualităţii, în genere, acest "nou plan-cadru merită măcar combătut cu argumente de necontestat. Din ştiinţa mea, doar Observatorul cultural s-a încumetat a publica pînă acum, în numerele 171 şi 172/ iunie a. c. materialele necesare opiniei publice.
Recent încheiatul examen de capacitate ( ultimul, s-ar părea) a demonstrat, o dată în plus, dacă nu larg şi inutil mediatizata "criză a învăţămîntului românesc, măcar precaritatea cunoştinţelor de literatură şi de limbă română ale unor elevi de 13-14 ani. Ei sînt vorbitori de limbă română contemporană; prin urmare, cam aşa scriu, cam aşa gîndesc, cam aşa trăiesc ei cotidian "Perlele culese şi reproduse cu sîrg de o bună parte a presei ar trebui, cred, să constituie nu numai o sursă de umor ( involuntar) pentru uzul naţiunii aflate în plin sezon estival, ci şi un prilej de reflecţie pentru cei îndrituiţi să conducă încă "500 de zile destinele tuturor românilor.
La rîndul meu, prin natura profesiei, deschizînd zeci de caiete de teme şi corectînd sute de eseuri, compuneri, teze ş.a.m.d., pot furniza mii de exemple precum: "Cel mai metaforic şi mitic poet naţional este Lucian Blaga ( extras ca incipit, dintr-o necitată carte de "comentarii şcolare, de către o elevă de clasa a XI-a), sau: şLui Ilie Morometeţ "i se sculptează un cap şi împreună cu scena tăierii salcîmului reiese locul său în cadrul satului ( "prelucrare, într-o caracterizare de personaj românesc, a notiţelor luate... parţial de cătr