- Istoric - nr. 139 / 18 Iulie, 2003 CONTEXTUL INTERNATIONAL. AMENINTARI EXTERNE In ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, peisajul politic european s-a caracterizat prin reluarea confruntarii habsburgo-otomane, atat sultanii, cat si Habsburgii urmarind asigurarea suprematiei in regiunile centrale (teritoriul fostei Ungarii) si sud- estice ale continentului. Puterile crestine Opriti in expansiunea lor spre est de Polonia, spre vest de Franta, Habsburgii (inca tributari otomanilor pentru teritoriile Ungariei Superioare) si-au indreptat eforturile spre sud-est, incercand, prin persuasiune sau forta, sa acapareze teritoriul Tarilor Romane, pentru a le transforma intr-o excelenta baza de operatii impotriva provinciilor balcanice ale Portii. Importanta lor economica, militara si strategica era relevata curtii pragheze de nenumaratele rapoarte ale agentilor imperiali in Principate, ilustrativa in acest sens ramanand darea de seama a raguzanului Giovanni de Marini Poli (Giva), care preciza ca Muntenia, Moldova si Transilvania pot ridica la un loc 100.000 de luptatori si, prin atragerea lor in orbita Imperiului, "s-ar taia aprovizionarea dusmanului, care, in fiecare an, scoate din aceste provincii grane nemasurate si vite si alte alimente". Directia ofensivei oferea, totodata, Habsburgilor unele facilitati lesne de obtinut printr-o abila propaganda, Curtea pragheza putand spera sa-si atinga telurile cu sprijinul papei si al Spaniei catolice, sub scutul ideii de "cruciada" impotriva "paganilor", pentru eliberarea crestinilor din zonele oprimate ale Europei. Prin traditie, la aceasta idee erau intotdeauna gata sa subscrie populatiile balcanice subjugate, romanii si statele italiene permanent amenintate (Mantova, Toscana, Ferrara etc.), drept care, participarea scontata a acestora la ceea ce va deveni, sub patronajul papei Clement al VIII-lea (1592-1605) si sub tutel