In Dobrogea, stilul arhitectonic poate fi cu greu definit. Amestecul de natii a dus la aparitia unei arhitecturi mozaic a caselor. Tinand cont si de specificul zonei (relief, clima, mod de viata), In Dobrogea, stilul arhitectonic poate fi cu greu definit. Amestecul de natii a dus la aparitia unei arhitecturi mozaic a caselor. Tinand cont si de specificul zonei (relief, clima, mod de viata), constructiile din Dobrogea au cateva particularitati: inaltime redusa si acoperisuri putin proeminente pentru a le feri de presiunea vanturilor, stresini mari pentru umbrirea peretilor de arsita verii, pereti grosi, cu inertie termica mare etc. Tipul clasic dobrogean este casa cu tinda si doua camere. In fata casei se intinde o prispa joasa, marginita de stalpi de lemn, fara parapet. Acoperisurile sunt din sarpanta din lemn. Dat fiind regimul redus de precipitatii, pantele invelitorilor sunt mici, iar materialele folosite sunt olanele. Influentele acestui stil pot fi observate in constructiile existente: casele din zona peninsulara a Constantei, vilele din statiuni, Castelul din Mamaia, stabilimentele balneare din Eforie, statiile CFR antebelice, bisericile si geamiile. In Delta Dunarii, casele au fundatii de piatra cu pamant. Peretii sunt din chirpici, varuiti in alb. Invelitorile sunt din stuf, un material ce se gaseste la discretie. Pantele sunt mari pentru a asigura scurgerea rapida a apelor. Casele lipovenilor au fatada (partea dinspre strada) placata cu scanduri din lemn, cu decoratiuni aplicate sau sculptate.