- Cultural - nr. 140 / 19 Iulie, 2003 Nu cunoastem daca, in urma cu 60 de ani, intr-o zi de 20 iulie, Sfantul Ilie ar fi trecut cu carul sau de foc, trasnind si fulgerand, deasupra satului Barca, "sat de campie, si de grau, si de soare mult", veche asezare doljeana de "tarani liberi ai lui Mihai Viteazul", (astazi, oras), ori daca, dimpotriva, flacarile iuliene din pamanturi aveau sa fie ursitoarele pruncului care dadea prima binete lumii. Un singur lucru e cert: acolo, la Barca, sub arcul de lumina al harului dumnezeiesc, s-a nascut un nou mare poet "al patimirii noastre", cel devenit astazi "bun de patrimoniu" al culturii romane, "institutia culturala" numita Adrian Paunescu. N-am stat sa numar niciodata cati poeti are vreo tara. Cui ar folosi? De la Facerea sa, poporul roman e un popor cultural. Avem atatia poeti, cu adevarat mari si buni, incat, cel mai adesea, mai ales dupa Eminescu, incoace, gradele de comparatie pot deveni suparatoare. Nu stiu, asadar, daca Adrian Paunescu este cel mai mare poet roman in viata. Nu am caderea sa judec si nici sa dau verdicte. Nu cred, insa, ca o cultura exceptionala, cum e cultura romana, ar putea fi imaginata fara Adrian Paunescu. Nu cred, de asemenea, ca poezia romaneasca, fara solarul Adrian Paunescu ar fi fost tot atat de luminoasa! De aceea, la ceas aniversar, ne rugam lui Dumnezeu sa-l tina in putere si har, urandu-i Poetului, din toata inima, ani multi si sanatate! MARIANA CRISTESCU - Cultural - nr. 140 / 19 Iulie, 2003 Nu cunoastem daca, in urma cu 60 de ani, intr-o zi de 20 iulie, Sfantul Ilie ar fi trecut cu carul sau de foc, trasnind si fulgerand, deasupra satului Barca, "sat de campie, si de grau, si de soare mult", veche asezare doljeana de "tarani liberi ai lui Mihai Viteazul", (astazi, oras), ori daca, dimpotriva, flacarile iuliene din pamanturi aveau sa fie ursitoarele pruncului care dadea prima binet