Daca privim lucrurile de la o anume distanta (si intr-o relatie de opozitie semnificativa), apar doua mari categorii de scriitori, creatori de fictiuni literare. Unii sunt asa-numitii evazionisti: Daca privim lucrurile de la o anume distanta (si intr-o relatie de opozitie semnificativa), apar doua mari categorii de scriitori, creatori de fictiuni literare. Unii sunt asa-numitii evazionisti: remarcabili stilisti, spirite imaginative, fantaste, adesea ludice, migalind si destramand lumi de hartie prin care zboara fluturii splendid colorati ai cuvintelor si sintagmelor slefuite. Pentru ei, adevarul sta in insusi stilul scriitorului. Ceilalti sunt realistii: mari constructori in epica, spirite obsedate de adevar (unul cat mai "larg"), cercetand cu o curiozitate netocita istoria si omul, pentru a extrage apoi un maximum de semnificatie din destinele propriilor personaje. Pentru ei, stilul inseamna punerea in pagina a unui drum spre adevar. E destul de limpede carei categorii ii apartine Augustin Buzura. Prozatorul "saizecist", autorul unor romane ce au intrat in constiinta publicului si in canonul literar ca atare, este unul dintre putinii scriitori romani care, inainte de Revolutie, nu si-au sacrificat adevarurile in care credeau, pentru a se alinia la directivele oficiale. Mai mult, s-a luptat cu cenzura, sporind singur numarul problemelor create, exasperandu-i pe taietorii de manuscrise si pe sefii lor, incapatanandu-se ardeleneste sa ofere, in scris, o imagine mai profunda a "fericitei" Romanii comunizate cu forta. Astazi, la atata vreme de la caderea comunismului, curajul post-festum e la moda; putem observa, cu o vesela stupoare, cum diverse giruete morale sau autori inghetati, pe vremuri, in propria frica dau lectii de conduita acelora, putini, care si-au onorat statutul de scriitor. Ceva din aceasta stupoare apare (cu anumite inflexiuni ale dezgustului) si in cea