Vanatoare de strigoi. Textul pe care il publicam este strict autentic. El a fost inregistrat ca atare pe banda de reportofon. Nu este un reportaj realizat de dragul senzationalului, ci un text document despre o traditie ancestrala, vie inca in zona Parangului. Pentru protejarea personajelor, numele l...

Vanatoare de strigoi

Textul pe care il publicam este strict autentic. El a fost inregistrat ca atare pe banda de reportofon. Nu este un reportaj realizat de dragul senzationalului, ci un text document despre o traditie ancestrala, vie inca in zona Parangului. Pentru protejarea personajelor, numele lor au fost schimbate

Cimitirele din ograzi

Jiet, sat mare si foarte batran, catarat pe pajisti aspre si parfumate, spre inima Parangului. Un om cara la subtioara doi prapuri lungi. Ii dau binete si, ca sa intru in vorba, il intreb: "Incotro? A murit cineva?". A murit. Zoreste undeva, peste dealurile Maleii, ca sa ajunga la timp. "Fug", zice, "ma duc ca hai de pe luna, fug ca pasarea grasa. Fug, da cu picioarele n-ajung decat la varfurile pamantului. Vine ploaia si-a hi tarziu." Un batran duce niste colaci intr-un sac. Se opreste in drum si-mi spune asa, dintr-o data, ca daca o s-aud in urma mea ceva zgomote si-o sa ma doara capul olecuta, sa nu ma speriu ca pe-aicea "stragoanele" umbla prin aer precum cainii fara stapan si te ating. Stranii oameni! Butucanosi, privesc in pamant si-ai zice despre ei ca-s nepasatori, dar prin stransura pleoapelor iti pandesc orice gest, orice pas alaturi de ulita. Oameni stranii, la fel ca si casele lor. Case din barne, cu cerdacuri ascunse sub acoperisurile de tigla sau de dranita innegrita, case stravechi, cu ograzile pline de morti. In Parang, mortii se mai ingroapa inca in preajma casei, in iarba, sub un copac. Am numarat zece, cincisprezece, chiar douazeci de cruci in ograda unei singure gospo