A spus el din Ploiesti pana-n Focsani ca proprietatea e-un moft? Iata ca, spun statisticile, privatizarea a fost ca si inexistenta in mandatul PSD, iar despre reimproprietarire s-au spus multe, dar nu s-a facut putine. Si, in fine, a spus, si au mai spus-o si altii din PSD, ca pedeapsa primita de Miron Cozma este exagerata. Si iata ca mintile luminate ale justitiei s-au si adunat sa socoteasca daca e bine sau rau ca presedintele sa descarcereze bratul inarmat al sindicalismului.
Insa ce s-ar fi facut presedintele in toata aceasta stradanie de a aduce Romania pe noi culmi de progres daca nu ar fi fost ajutat de clona sa cea aroganta din fruntea guvernului? S-ar fi ales praful din toate reveriile sale, s-ar fi plimbat si astazi ca un visator singuratic prin balariile de la Cotroceni, vorbind de-a surda cu badiguarzii si cu portarii despre mondializare si polarizarea acestei lumi de doi poli in care reformele nu mai trec, asa cum ar fi normal, prin cabinetul 1.
Acum cateva zile, Ion Iliescu si-a intalnit nepotii, pe Adi Baba si cei 40 de comparsi, dupa o perioada pe care analistii ne-au prezentat-o drept critica in relatia dintre ei. AN-ul, cum i se spune premierului printre tovarasi, tocmai desertase carul cu promisiuni in capul electoratului. Ca va dubla pensiile, ca va majora ajutoarele, ca va scadea impozitele, ca va face drumuri si poduri, sub care sa doarma, mai bine protejati de ploaie, cetatenii evacuati pe motive de intretinere. Dupa intalnire, bunicuta s-a intins pe sticla televizoarelor intr-o conferinta de presa neasteptata, in care a retractat toate vorbele aspre tintite catre guvern si partid de cand s-a insingurat in sinergia Cotrocenilor. A spus ca lucrurile merg din bine in mai bine, ca Romania a iesit din conul de umbra, ca decalajul dintre bogati si saraci e mai mic acum, dupa anii de reforma, decat inainte de anul 2000, ca lumea o du
