- Social - nr. 141 / 22 Iulie, 2003 Fara indoiala ca orice expeditie isi atinge scopul doar daca este sustinuta efectiv si afectiv de cei ce o compun. "Aventura marocana", cum a fost denumita mai in gluma, mai in serios, recenta expeditie la care am participat, si-a atins scopul doar in jumatate din obiectivele fixate. In primul rand datorita climatului foarte tensionat, prilejuit de atacurile teroriste de la Casablanca, de disparitia unor grupuri de turisti in desert si de manifestatiile antiglobalizare si in sprijinul pacii, de pe tot mapamondul. Sub rezerva unor comentarii ulterioare, multumirea pentru ceea ce s-a "intamplat" in Maroc este deplina. Timpul destul de scurt a facut din cea de-a treia secventa a programului, ceea ce multi nu i-ar fi dat sanse de reusita. Mai precis, s-a muncit pe branci, in situatii de-a dreptul imposibile: de la sapat de santuri pentru prospectari arheologice, pana la varuit de pereti si carat cu spatele materiale de constructii, am facut ceea ce in conditii de clima vitrege nu as fi crezut ca se poate infaptui. "Aventura marocana" incepe chiar de la aterizare pe aeroportul international din Rabat. Rabat este capitala administrativa a regatului marocan si este un oras in care cultura islamica si cea occidentala traiesc intr-o simbioza greu de definit. Influenta stapanirii franceze este evidenta. Poate mai puternica decat in celelalte orase imperiale _ Meknes, Fes si Casablanca. Situat intr-o zona de podis, seamana izbitor cu un oras transilvan, caruia i-au crescut minaretele moscheelor, de pe care muiezinul cheama credinciosii la rugaciune. Intr-un asfintit bland si cald orasul vazut de sus pare decupat dintr-o ilustrata de la inceputul secolului trecut. Cupolele smaltuite cu tigla colorata sau acoperisurile de tabla reflecta razele unui soare care isi intoarce generos privirile inapoi, parca vrand sa se asigure ca viata de no