Citeva constatari pe marginea reuniunii de la Amsterdam consacrate viitorului cooperarii culturale a Uniunii Europene cu „Sud-Est“-ul, cu – adica – statele care vor ramine deocamdata in afara procesului de extindere, dar nu si in afara… Europei!
- Compatibilitate institutionala.
Primul lucru care – ca sa spun asa – sare in ochi la asemenea intruniri e faptul ca in Balcani, ca peste tot in fostele tari comuniste, s-a ajuns in domeniul cultural nonguvernamental la o evidenta compatibilitate institutionala cu Europa de Vest. Dupa aproape un deceniu si jumatate de la caderea Zidului Berlinului si de la revolutiile din intreaga regiune, indiferent de problemele cu care unii ori altii ne-am confruntat, mergind pina la devastatoarele razboaie din fosta Iugoslavie, „sectorul ONG“ s-a dezvoltat impetuos, atingind nivele de competenta si de experienta absolut respectabile. Cu sprijin substantial dinspre spatiul Occidental, s-au format de-a lungul anilor numerosi specialisti, experti propriu-zisi sau doar functionari independenti, mai ales tineri, care au asimilat limbajul, procedurile, legislatia, standardele internationale, astfel incit astazi redacteaza, depun si deruleaza un mare numar de proiecte culturale (lucru valabil – de fapt – pe toata scala de actiune „neguvernamentala“).
Din acest punct de vedere, conferinta de la Amsterdam a semanat oricarei reuniuni internationale cu participare Est-Vest din ultimii ani, confirmind existenta unui dialog firesc, dezinhibat, intre specialisti care vorbesc „aceeasi limba“, acelasi jargon institutional, si, dincolo de specificitatile nationale, ilustreaza aceleasi mentalitati „ale zilelor noastre“: democratice, liberale, cosmopolite. Situatia difera radical de cea de imediat dupa prabusirea regimurilor comuniste, cind restabilirea impetuoasa a contactelor intre „cele doua Europe“ a pus in evid
