- Istoric - nr. 141 / 22 Iulie, 2003 Potrivit unor calcule efectuate dupa izvoarele vremii, rezulta ca, numai in deceniul 1581-1590, cand scoaterea la mezat a tronurilor Tarilor Romane ajunsese la apogeu, s-au scurs din principate 3.450.000 de galbeni, irositi pentru cumpararea domniilor, suma dublata de competitia dintre Mihai Viteazul si Mihnea Turcitul. La aceasta situatie, se adaugau obligatiile crescande fata de Poarta sub forma de haraci (care a atins 155.000 de galbeni in anul urcarii pe tron a lui Mihai Viteazul, in Muntenia, iar in Moldova pana la 65.000 de galbeni), peschesuri, prestatii in natura si in munca etc. Numai in Transilvania evolutia haraciului a fost mai modesta, ajungand in aceeasi perioada la 15.000 de galbeni, Poarta temandu-se permanent de o eventuala atragere a acestei tari romanesti in orbita Imperiului romano-german. La sumele cheltuite pe haraci si peschesuri, s-au adaugat apoi numeroasele daruri scumpe in blanuri, stofe de pret si giuvaeruri, facute marilor demnitari otomani, saracind cu totul visteria principatelor. Sub Alexandru cel Rau (1592-1593), predecesorul lui Mihai Viteazul, darile ajunsesera chiar sa fie stranse de birari turci ce cutreierau satele jefuind si inrobind locuitorii "si savarseau acest fel de grozavii si cele mai rele nelegiuri - dupa cronicarul silezian Balthazar Walter - cu mare indrazneala si continuau in voie, fara a fi pedepsiti de cineva". Domnii, stiind ca domnia le este efemera, se grabeau si ei sa-si asigure venituri cat mai mari, la vechile dari adaugandu-se acum altele noi, sub diferite denumiri. La impuneri au inceput sa fie supuse si categoriile taranimii libere cu obligatii militare, fapt ce a dus la compromiterea ostirii sub raportul efectivelor, inzestrarii,, dotarii si al pregatirii de lupta. La toate acestea se adauga orientarea intregului export cerealier si de animale, al articolelor considera