Ne plingeam cumva de oferta saraca a televiziunilor pe timpul verii, de aberatiile asa-zisei „campanii de vacanta“? E adevarat, am crezut sincer in drepturile nostre de telespectatori care nu migreaza trei luni pe litoralul dotat cu Aqua Magic, dar ne-am inselat, nestiind ce ni s-a pregatit cu adevarat pentru acesta vara capricioasa...

Postul Antena 1 a achizitionat o cantitate impresionanta de filme indiene, titluri care faceau inundatii in salile de cinema inainte de 1989 si pe care le distribuie in fiecare week-end. B1 TV si-a facut niste calcule rapide, ajungind, probabil, la concluzia ca cel mai ieftin iese daca difuzeaza tot pelicule indiene, chiar daca mai recente, in acest fel concurind cu celalalt post TV. Asadar, bataie mare pe caricaturile indiene in mass-media romaneasca, noroc ca „la ele acasa“ productia cinematografica anuala egaleaza cam jumatate din industria de la Hollywood, asa ca au de unde alege si amatorii de clasice (unde doar se cinta non-stop despre amor, dar nu se vede niciodata mai mult de o stringere de mina), si cei de noutati (unde, printre refrene, se mai si arata cite un picior dezgolit). O miscare de marketing extrem de buna, ar spune cei care iau in calcul rating-urile ridicate si preturile infime cu care se cumpara aceste productii. Bine-bine, dar tot nu e verosimil ce ni se intimpla – adica, daca butonezi telecomanda si nimeresti in plina pasiune cintatoare, ce faci? Rememorezi afisele de la O floare si doi gradinari sau de la Vagabondul, pe care le-ai tot vazut in vitrinele de la cinema toata copilaria, sau, si mai si, folosesti pe post de madlena un duet al celor doi protagonisti – desigur, un el si o ea chinuiti de o mare pasiune.

Asta doar in cazul in care ai participat activ la experimentul de a sta intr-o sala de cinema in care toata lumea plingea... sa fie adevarat ca au trecut deja vreo 20 de ani de-atunc