Prietenul mai mare, si de fapt mentorul lui M, autist si el, in varsta de 51 de ani, casatorit, cu doi baieti, Phil Wheeler, a venit la noi sa ne vorbeasca despre M, cu ochii umflati de lacrimi, izbucnind din timp in timp in plans in cursul conversatiei. Se intrerupea adesea repetand, cu o voce ragusita de atata vorbit prin plans: "My heart is broken" ("Inima mea e zdrobita").

Acum 14 ani, cand M era elev la scoala Harmony, Phil s-a oferit sa-l mediteze la matematica si mai ales la fizica, la care avea anumite dificultati. (Acestea erau in principal dificultati de traducere a unor probleme din limbajul obisnuit, in care erau exprimate, in limbajul matematic in care trebuiau rezolvate. M nu intelegea de ce problemele nu sunt puse direct, fara ocolisuri, fara imagini si referinte concrete, in limbaj pur abstract. Il incurca contextualizarea lor didactica, adeseori artificiala.) Scoala contactase Centrul de Autism al statului Indiana si Marci Wheeler, sotia lui Phil, care lucra si continua sa lucreze acolo, l-a recomandat pe sotul ei, care pe vremea aceea nu avea serviciu si era disponibil, gata sa-si gaseasca fie si o ocupatie voluntara, si cu atat mai mult gata sa ajute un copil care facea parte din categoria celor afectati, ca si el, de autism.

A inceput sa vina la scoala, dupa orele de predare, o data apoi de doua ori pe saptamana, si s-a legat numaidecat de M, dincolo de obligatiile unui meditator. Am vrut, bineinteles, sa-l platim pentru serviciile lui, dar de la inceput el a refuzat net, incapatanat, chiar jignit. Nu, nu putea cu nici un chip sa accepte sa fie remunerat pentru un lucru pe care-l facea cu drag, pentru M, dar si pentru propriul sau echilibru psihologic. Isi simtea o vocatie in a ajuta pe cineva pe care-l vedea ca pe un alt sine-insusi, la o varsta mai frageda. De cand il stiu, Phil n-a pregetat sa-si daruiasca timpul si energia, cu