Ceausescu si Uniunea Europeana
Necesitatea de a prelungi si in Romania durata invatamintului obligatoriu este incontestabila, atit din perspectiva rolului educatiei in societatile contemporane, cit si tinind cont de nevoile de armonizare dintre invatamint, pe de o parte, piata de munca si legislatia muncii, pe de cealalta.
Durata actuala a invatamintului obligatoriu, evident prea scurta (numai 8 ani de studiu), este rezultatul esecului comunist de a generaliza invatamintul obligatoriu de 10 clase.
Modelul propus de MEC pentru trecerea la 10 ani de studiu obligatorii reia modelul liceului cu doua „trepte“, introdus de catre regimul Ceausescu in 1976 si abandonat la scurt timp dupa 1989 din pricina gravelor lui deficiente si a enormei lui impopularitati. Lasind la o parte diferentele terminologice (de exemplu, „cicluri“ in loc de „trepte“, „scoli de arte si meserii“ in loc de „scoli profesionale“ etc.), structura este aceeasi: patru cicluri de scolarizare (clasele I-IV, V-VIII, IX-X si XI-XII/XIII), trei tipuri de institutie scolara pentru cei doi ani de prelungire a obligativitatii studiului (liceu, scoala generala cu clase a IX-a si a X-a, scoala profesionala/scoala de arte si meserii).
Acest sistem nu a functionat in perioada comunista in primul rind din cauza caracterului sau evident opresiv: in vreme ce un numar restrins de elevi reuseau dupa absolvirea clasei a VIII-a sa isi continue studiile dupa propria dorinta la liceu, foarte multi erau constrinsi sa se achite de obligatia de a mai ramine doi ani in invatamint inscriindu-se fie la scoli generale cu 10 clase, cu perspective minime de a mai intra la liceu in clasa a XI-a si, ca atare, considerind studiul lipsit de finalitate si refuzind sa mai invete, fie la scoli profesionale locale care raspundeau intr-o masura prea mica propriilor nevoi si aspiratii, rezultatul fiind ace