Drapelul fiinţei mele e în bernă: astăzi comemorez 13 zile de când mă aflu în mare suferinţă; mă uit la televizor cu ură; din cauza schimbării canalelor, telecomanda e încinsă ca un monopost pe ultimul tur de pistă, însă peste tot aceeaşi ştire mă terorizează. Trăiesc un coşmar aşteptând o instanţă care, pe bună dreptate, să mă condamne la moarte sau măcar la muncă silnică pe viaţă. O merit.

Pentru că, Doamne, cum am putut crede, nefericitul de mine, măcar o singură clipă că...? Ce moment de rătăcire psihică am avut? Nu, nu e cu putinţă "Schimb" pe "Vectorul Cristoiu", fiindcă acolo-i CNN-ul nostru, acolo se monitorizează de câte ori bate toaca în cer, dar mă loveşte şi el ( vectorul) nemilos; Mona Nicolici, semiserafică, îmi ( su)râde în nas; Horia Alexandrescu, la "Cafeneaua politică", tocmai îşi depăşeşte invitaţii cu o atotştiitoare lungime de barcă ( Patzaichin nu e printre ei); Florin Piersic vorbeşte de 32 de minute în faţa unui invitat care, inspirat, a luat cu sine o revistă de integrame ş.a.m.d., etc., etc. Toate acestea în timp ce eu am senzaţia aceea din somn când visezi că economia de piaţă s-a metamorfozat în rechin negru( ?), îţi crănţăne ciolanele între colţii tranziţiei, simţi că te sufoci, nu poţi respira şi nici nu poţi striga către UE după ajutoare nerambursabile. Una peste alta, nu-ştiu-de-unde, mai aud şi cearta dintre Chirac şi Bush acompaniaţi la balalaică de Putin pe o temă de "Kalinka-kalinka-maia"; ce să mai ia? Culmea e că mai am şi vedenii: văd venind dinspre China-Hong Kong, rânjind tipic, blonda pneumonie atipică... Dumnezeule e Apocalipsa şi Armaghedonul în mărime naturală Se probează încă o dată cum Dumnezeu ne mai lasă şi de capul nostru, să vadă cam unde ne duce, fiindcă El mai speră... Degeaba. Ar fi şi culmea să ne ia pe fiecare de mână spunându-ne: Fiule, eşti bou? Nu vezi că ai luat-o razna de la poruncile mele? Unde