În 1938 Carol al II-lea a dezvelit, în Piaţa Palatului, statuia ecvestră a lui Carol I, operă a celebrului Mestrovici. La căderea pînzei, surpriză: regele era înfăţişat în uniformă, dar fără chipiul reglementar Prilej pentru Victor Eftimiu, prezent la ceremonie, să improvizeze următorul catren:

Cînd unu-i mort şi altul viu,

Eu din dilemă astfel scap:

Prefer pe cel fără chipiu

Acelui fără cap

Catrenul are 20 de cuvinte; explicaţia introductivă 44. Aceasta e soarta multor epigrame care au strălucit ca nişte artificii în clipa lansării lor, dar n-au trăit decît o clipă. Este, poate, o lege a genului: ca succesul cel mai viu să-l obţină piesele hărăzite uitării. Ele nu vor intra nicicînd în antologii, pentru că ar necesita lămuriri fastidioase, strivind prin întindere textul însuşi.

În şedinţa din 27 mai 1992 a Camerei Deputaţilor, într-o vreme cînd Frontul Salvării Naţionale şi Convenţia Democratică îşi descoperiseră interese comune, militînd deopotrivă pentru ţinerea cît mai grabnică a alegerilor, intervenţia caustică a unui deputat independent a culminat epigramatic:

Golit de orişice idee,

Mă tot întreb şi mă tot mir:

Ori Trandafirul e sub Cheie,

Ori Cheia e sub Trandafir.

Rîsete, aplauze. recitite astăzi, versurile sună a cimilitură; nimeni nu mai înţelege nimic.

La 3 mai 1994, discuţie aprinsă în Camera Deputaţilor: se anunţase că fostul suveran va face o "vizită particulară" în România. Un deputat a ţinut să releve caracterul pleonastic al formulei: foştii şefi de stat nu pot efectua decît vizite particulare, ei înşişi nefiind altceva decît persoane particulare. Remarca i-a iritat pe regaliştii din dreapta sălii, care şi-au manifestat zgomotos nemulţumirea. Vorbitorul nu şi-a pierdut cumpătul, ci a ripostat în versuri: @N_P